Testimoniale

T.G., 25 ani, antreprenor

June 24th, 2014

Am început procesul de coaching căci simţeam că nu sunt pe drumul meu, pe drumul meu adevărat şi autentic. Nici nu îndrăzneam să vorbesc despre asta, totul se petrecea în capul meu, în stomacul meu.

Am intrat în proces cu subiectul – ce fac cu viaţa mea profesională, ca subiect principal.

îmi aduc aminte perfect de prima şedinţă cu Anca. Am început prin a-mi povesti ea puţin de viaţa ei, cât să îmi fac şi eu curaj să povestesc despre a mea unui om aşa cald dar totodata străin pentru mine.

I-am povestit că sunt fidelă unui scaun corporatist 5 zile din 7, 8 ore din 24 şi că nu sunt neapărat fericită cu acest lucru.

Anca m-a întrebat aşa: “pe o scară de la 1 la 10, în ce măsură sunt dispusă să ies din zona de confort?’

Am zâmbit la întrebarea ei sugestivă, am oftat din rărunchi şi am zis că sunt aici ca să îmi depăşesc limitele şi sunt dispusă să fac orice în această direcţie.

Cu un zâmbet sincer, parcă mi-a spus din ochi “o să vezi că o să iasă frumos”.

La următoarea întâlnire, Anca mi-a adresat întrebările potrivite cât să îmi dau seama că pun o presiune enormă asupra mea, în ce priveşte munca mea.

Am plecat cu noduri de lacrimi în bărbie şi cu întrebarea “pentru ce şi pentru cine mai mult decât pentru mine?”

În a treia întâlnire îmi stabileam obiective clare pe care îmi doream să le ating, un timp pentru a le îndeplini şi un exerciţiu de imaginaţie, de proiecţie a mea peste câteva luni.

Plecam de la şedinţă mereu cu întrebarea “ce faci de mâine?” Mă provoca întrebarea asta.

Încet încet mi-am dat seama că nu-mi ascult cu adevărat valorile după care mă ghidez în viață, mi-am dat seama că iubesc la nebunie lumea mea, dar mă încăpăţânam prosteşte să trăiesc în ea doar în timpul liber.

Am început să citesc la recomandarea Ancăi diverse cărți de autocunoaştere şi dezvoltare personală și am scos la iveală un vis ponosit, pe care îl am de mică – acela de a crea hăinuțe.

Odată verbalizat acest vis, parcă am început să îmi adun curajul din toate mădularele, ca să îl iau în brațe și să îi dau contur. Si toate lucrurile, contextele se aşezau de aşa natură că mă duceau către visul meu.

În luna martie am luat decizia, să trăiesc în lumea mea 7 zile din 7, 24 de ore din 24. Am luat decizia să îmi dau demisia şi să îmi dau voie să fac acest lucru.

Azi nu mai dau din umeri, azi dau din mâini ca să îmi cresc visul. Azi stau cu urechile ciulite către motivațiile intrinseci.

Multumesc! “



Comenteaza

Anca Petrescu
Personal Coach
Psiholog, Trainer

mai multe

  • Nume
  • Mail
  • Telefon
  • Mesaj
”Pentru mine, a lucra cu Anca înseamnă în adevăratul sens al cuvântului, a lucra cu tine. Cu acel “tine” plin de potențial, indiferent cât de adânc e ascuns. Nu de puține ori am găsit fascinant modul (...) mai mult

A.G.P., 21 ani, student

Toate testimonialele
Resurse
Toate resursele